Suprafaţa: 3850 kmp ( 1,6% din duprafaţa totalǎ a ţǎrii).

Localitaţi:

un municipiu: ZALĂU – reşedinţa de judeţ; 

trei oraşe: Şimleu Silvaniei, Cehu silvaniei, Jibou;

56 de comune cu 281de sate.

Relieful: este predominant deluros, suprapunându-se peste Podişul Someşan si Dealurile piemontane ale Silvaniei. İn partea de sud-vest a judeţului se aflǎ ramificaţiile nordice ale Munţilor Apuseni: Munţii Meseş si Plopiş. Zonele de altitudine joasǎ      sunt prezentate de depresiunile situate pe cursul vǎilor râurilor Someş, Barcǎu si Crasna. Judeţul Sǎlaj este în mare mǎsura acoperite de pǎduri, Ţara Silvaniei, asa cum era cunoscutǎ în trecut aceastǎ zonǎ, insemnând chiar Ţara Pǎdurilor.

Clima: continental moderatǎ, influenţatǎ de masele de aer vestice, cu veri rǎcoroase si ierni blânde.

Reţeaua hidrograficǎ: este reprezentatǎ de râurile Someş (cu afluenţii Almaş, Agriji, Crasna) şi Barǎu. Reţeaua lacustrǎ cuprinde în special lacuri artificiale create pe cursul râurilor (Vârşolţ pe Crasna), numǎrul lacurilor naturale fiind redus (lacul de luncǎ Balta Cehei, arie protejatǎ).

REPERE ISTORICE

 ·        Istoria existenţei omului pe aceste meleaguri se pierde în negura vremurilor; la Moigrad se aflǎ ruinele aşezǎrii dacice şi apoi romane Porolissum şi tot aici a fost gǎsit cel mai vechi tezaur de aur masiv din România, datând din neolitic şi întruchipând idoli antropomorfi, simboluri ale fertilitǎţii; castrele romane de la Buciumi, Romita, Tihǎu, Sutoru şi Românaşi; tezaurul gotic de la Şimleu Silvaniei.

·        Prima menţine referitoare la aşezarea Zalǎu, sub numele de Villa Ziloc a apǎrut in anul 1220 în cronica lui Anonymus; localitatea Zalǎu a fost, pe rând, sub stǎpânirea feudalilor maghiari, a episcopului catolic din Transilvania şi a principelui Transilvaniei.

·        În 1571 Ştefan Bàthory a dat Zalǎului dreptul de a-şi alege 33 de senatori, care sǎ desemneze un pimar şi împreunǎ sǎ conducǎ oraşul, aceastǎ stare de autonomie a durat pânǎ în anul 1848.

       Bizuşa-Bǎi

Staţiune, situatǎ pe Valea Someşului, in mijlocul unei pǎduri de brazi şi foioase, dispune de ape minerale eficiente în tratamentul bolilor aparatului digestiv, locomotor, afecţiunilor ginecologice sau ale sistemului nervos periferic. Turiştii pot beneficia aici de bǎi calde cu apǎ sulfuroasǎ, termoterapie, electroterapie, masaj terapeutic sau gimnasticǎ medicala.

           Bisericile din lemn 

Pe teritoriul judeţului Sǎlaj se aflǎ peste 70 de biserici din lemn, datând din secolele XV-XVIII, monumente de arhitecturǎ popularǎ deosebit de valoroase. Cele mai reprezentative sunt bisericile din lemn din Fildu de Jos, Fildu de Sus (dateazǎ din 1727, frumos ornamentatǎ), Borza, Brebi (1759), Racǎşi (sec. XVIII), Brusturi, Creaca, Prodǎneşti (1730), Jac, Agrij, Letca, Purcareţ, Şoimuşeni (sec. XVI),  Tusa, Sârbi (1707), Ulcig, Poarta Sǎlajului ( inceputul sec. XVII), Sânmihaiu Almaşului, Baica (1645). Majoritatea acestori biserici au fost la origine greco-catolice.

            Alte biserici şi mǎnǎstiri: Biserica de la Uileacu Şimleului; Mǎnǎstirea Benedictinǎ, Şimleu Silvaniei; Biserica Reformatǎ, Cehu Silvaniei; Biserica Romano-Catolicǎ, Mǎgura Şimleu; Mǎnǎstirea Strâmba, com. Hida; Biserica Reformatǎ, sat Tetişu; Mǎnǎstirea Bǎlan, com. Bǎlan.

Monumente de arhitecturǎ si vestigii istorice

            Complexul Porolissum, Moigrad

Pe dealul numit Mǎgura Stânii din satul Moigrad s-au descoperit urmele unei necropole dacice, dovadǎ cǎ înainte de cucerirea romanǎ aici a existat un centru tribal dac foarte bine dezvoltat. În anul 106, în timpul rǎzboaielor daco-romane, pe acest loc a fost stabilitǎ o tabǎrǎ militarǎ pentru a apǎra principalul loc de trecere prin Munţii Carpaţi. Iniţial fortul a fost construit din lemn, apoi din piatrǎ. În anul 124 d.Hr., Porolissum, importantǎ aşezare civilǎ şi militarǎ, a devenit capitala provinciei romane Dacia Porolissensis, iar in anul 200 d.Hr., împǎratul Lucius Septimus Severus a ridicat-o la rang de municipiu. Sǎpǎturile arheologice începute în anul 1970 au scos la ivealǎ un templu, amfiteatrul, case de locuit, forumul, precum şi sistemul defensiv de turnuri de observaţie  de pe dealurile Pomet, Citera, Dealul Fericirii şi La Poianǎ.

               Castelul Wesselényi Jibou

Unul dintre cele mai mari ansambluri baroce din Transilvania, Castelul Wesselényi este o construcţie pe douǎ niveluri, ridicatǎ între 1788-1810, în mijlocul unui parc  care se întindea la acea vreme pe aproximativ 10 ha. În perioada sa de glorie, domeniul Wesselényi a gǎzduit spectacole de teatru, jocuri pǎstoreşti urmate de ospeţe îmbelşugate, întreceri vânǎtoreşti şi antrenamente de cǎlǎrie.

               Altee vestigii istorice şi monumente de arhitecturǎ: Castrul Roman, com.Bucium; Cetatea Medievalǎ, com.Almaşu; Ruinele Cetaţii Feudale, sat Cheud; Castelul Fortificat, Cehu Silvaniei; Castelul Csaky, com. Almaşu; Monumentul Comemorativ de la Guruslǎu; Monumentul lui Simion Bǎrnuţiu, Bocşa; Ruinele Cetaţii Valcǎului, com. Valcǎu de Jos.

Zonete etnografice

Fildu de Mijloc ( porţi de lemn sculptate), Cristur-Crişeni, Tihǎu (împletituri din rachitǎ şi paie), Buciumi (olǎrit), Agriji (costume popolare), Fildu de Jos (prelucrarea lemnului); Moigrad (ansamblu folcloric renumit în ţarǎ), Meseşenii de Jos, Creaca, Var.